Romanul meu

M-am apucat sa scriu un roman!

Voi posta din cand in cand fragmente pe care le vom comenta impreuna !
Astept pareri! Multam si enjoy!

EPISODUL IV
CINA

Seara continua cu o petrecere data in cinstea Laurei care reusi sa incheie un contract gras cu firma de consultanta. Invitatii de onoare erau Hilary si Jake, prietenii de familie. Toata lumea se simtea bine si hotarasera sa faca o cina mai tarzie datorita faptului ca urma weekend-ul.
Dupa cateva ore bune de petrecut, telefonul primit de Gregory surprinse atentia tuturor, deoarece experienta ii invatase ca telefoanele primite la ora tarzie sunt de cele mai multe ori de rau augur.
Acesta se retrase pe hol unde vorbi cateva minute si reveni înapoi in camera purtand pe chip acea expresie care te face sa te intrebi “Ce s-o fi intamplat?”
Fusese anuntat ca era un server cu probleme la firma si trebuia sa faca un drum pana acolo ca sa repare situatia. Jake se oferi sa-l insoteasca, explicandu-le fetelor ca o astfel de defectiune necesita prezenta amandurora si pornira cu pasi grabiti spre iesire.
Gandul ca putea fi ceva mai grav nu-i dadea deloc pace Mariei deoarece pe chipul lui Gregory citise mai mult decat ingrijorare pentru un server defect, ca si cum nu spusese tot adevarul.
Isi imagina ca nu dorea sa o intristeze pe Laura tocmai acum, cu problemele sale de servici si, chiar daca era ceva mai grav, nascocise toata povestea cu serverul cazut, pentru a le proteja, pe ea şi pe mama ei.
Dar totusi, oare ce se petrecea? se intreba ea incercand sa-si mascheze temerile fata de Laura, afisand un zambet larg ori de cate ori ii intalnea privirea nebanuitoare.
Gregory si Jake nu schimbara niciun cuvant in cele douzeci de minute cat dura drumul pana la firma. Odata ajunsi acolo se comportau ca si cum se mai confruntasera pana atunci cu aceasta problema si fiecare stia ce avea de facut, fara sa a mai fie nevoie de cuvinte.
Cladirea era cufundata in tacere si intuneric, doar unele camere reusind sa fie patrunse de razele felinarelor de afara. Urcara la primul etaj, indreptandu-se catre locatia destinata serverelor.
Aceasta era cufundata intr-o bezna totala, singurele raze ce patrundeau de afara nu reauseau sa desluseasca decât ca prin vis obiectele din jur. Umbre lor se intindeau prelung pe pereti dand nastere unor forme ciudate.
Pentru un nou-venit ar fi fost necesara mai multa lumina, insa ei se deplasau fara nicio problema, fiindca cunosteau fiecare coltisor al incaperii.
Pe masura ce inaintau se distingea silueta unei persoane, care statea in picioare, asteptand. Privea catre ei din intuneric. Fata ii era protejata de bezna groasa ce domina incaperea. Razele slabe care veneau de afara reuseasu sa-i expuna doar o parte din palton si mana dreapta in care tinea un plic galben. Statea acolo perfect ascuns de privirile oricui ar fi intrat sau s-ar fi uitat pe fereastra.
Gregory si Jake au mers direct la el ca si cum ar fi stiut ca erau asteptati. Au sarit peste politeturi. Era clar ca se cunosteau dar nu aveau o relatie protocolara. Atmosfera era glaciala si tensionata.
-Acela este? il intreba Gregory facand semn cu capul spre plicul galben. Era grabit, se purta ca si cum ar fi fost o intalnire contra-cronometru.
-Da!, ii raspunse individul prompt, care ii impartasea, se pare, nelinistea. I-l inmana, dupa care se indrepta spre iesire fara alte adaosuri.
Jake il urma in tacere pana in dreptul scarilor, urmarind cu atentie zgomotul pasilor lui departandu-se, in timp ce cobora scarile cu vioiciune. Astepta pana nu mai auzi niciun zgomot apoi se intoarse. Gregory deschise plicul numai dupa ce acesta incuie usa. Apoi scoase din interiorul lui un ceas si un cablu usb. Acesta nu era un ceas obisnuit, ci un memory stick, pe care Gregory il conecta imediat cu ajutorul cablului la laptopul de pe birou.
Pe displayul aparatului se ivi o fereastra in interiorul careia se efectua o numaratoare. O bara orizontala se colora in verde, umplandu-se, pe masura ce secundele se scurgeau. Cand ajunse la 100% aceasta se inchise, semn ca transferul de date era complet.
Gregory deconecta apoi memory stick-ul de la laptop, il aseza la intamplare pe podea si punandu-si pantoful cu talpa groasa asupra-i, apasa cu putere pana cand il transforma in mii de bucatele colorate.
In acest timp Jake introduse laptopul intr-un seif mascat in perete.
La iesire mergeau fara sa scoata un cuvant ca si cum planuisera actiunea si amanuntele in prealabil, la fel ca mai devreme.
Jake facu un mic ocol la intoarcerea spre casa si se opri in dreptul mai multor tomberoane de gunoi, cu motorul pornit.
Gregory se strecura afara din masina, tinand in mana o punguta cu nenumarate cioburi colorate. Le azvarli cu putere intr-un tomberon, dupa care se uita instictiv, in stanga si-n dreapta, apoi grabi pasul pasul spre masina.
Se scurse in jur de o ora de cand Jake si Gregory plecasera. Hilary isi verifia ceasul cu frenezie, afisand o mina abatuta.
Laura observa ingrijorarea ei si incerca sa o mai linisteasca, ignorand faptul ca starea ei incepea sa o afecteze si pe ea.
-Ar fi momentul sa soseasca! rosti Laura incurajator.
Usa se deschise imediat dupa ce termina de rostit acele cuvinte, cei doi afisandu-se de dupa ea zambitori. Isi reluara locurile la masa asigurandu-le ca au rezolvat problema.
Hilary isi reveni intr-o clipa, vazandu-si sotul, pe care il saruta scurt si dintr-o privire ii transmise ca ar fi fost timpul sa plece si ei.
Maria urca si ea dupa aceea, deoarece facuse planuri pentru a doua zi si vroia sa se odihneasca. Statuse treaza un pic cam mult, dar nu regreta, ii placea foarte mult atmosfera in prezenta celor doi prieteni de familie.
Se facu nevazuta pe tacute in timp ce parintii ei aveau un moment tandru in bucatarie.
Adormi cam greu chinuita de gandurile de mai devreme si se intreba oare ce se petrecuse cu adevarat la firma tatalui sau. Avea teama ca nu cumva sa fi fost vorba de o problema mai serioasa pe care, din dorinta de a le proteja, hotara sa o suporte singur. Teama incepu sa o paraseasca treptat in timp ce somnul castiga teren si curand se lasa prada viselor.
–––––––––––––––––––––––––

[…] Se trezi târziu, fiind “chinuita” de vise frumoase, din care n-ar mai fi iesit, în care ea şi Leo se aflau pe o pajiste de un verde infinit, presarata cu flori de tot soiul. Parfumul lor îi umplea nările de dulceaţă, inducându-i o stare de ebrietate, de somnolenţă… Întinşi pe o pătură, unul langa celalalt, priveau azurul cerului, îmbrăţişaţi..Îi simţea căldura corpului contopindu-se cu a ei, fiind lipită de pielea lui fierbinte, vibrândă. Parfumul lui puternic cu tentă lemnoasă, stropit de esenţe citrice, revigorante, o înfiora, aţâţând-o. El îi dezmierda sânii plini, cu mâgaieri fine, senzuale, cuprinzându-i in căuşul palmei, plimbându-şi degetul mare în jurul sfârcurillor obraznice, contractate de dorinţă.
Un sunet alarmant creştea in intensitate, ajungând tot mai aproape de ei, spărgându-le timpanele, rupând vraja. Deschise ochii.
Era un sms de la Sarah care se precipita fiindcă avea nevoie de sfatul ei. Nu ştia cum să se imbrace, era indecisă in privinţa machiajului. Se purta neobişnuit. De când se stresa atat de mult înainte de o ieşire în cartier? Maria mirosi ceva suspect şi se grabi într-acolo, nu înainte de a-şi arunca în geanta supradimensionată câteva bluziţe, un pantalon cu care se asortau toate, în caz ca avea sa se razgândească, fardurile, parfumul.Le arunca pe banchetă, la intamplare şi porni în trombă, pe straduţa îngustă.
Sarah o aştepta cu sufletul la gură. Deschise usa de la primul ţârrr.
-Ce se petrece aici? O luă Maria de la intrare, fără să-şi menajeze tonul. Ştia ca sunt singure.
Sarah se intimidă, înroşindu-se în obraji:
-Vrei o cafea? Am facut mai devreme, în timp ce te aşteptam.
-Da, acceptă Maria, urmând-o în bucătărie.
-Ştii, pentru mine ăsta nu e un simplu party, începu Sarah, desluşind puţin misterul. Maria o urmărea sorbind încet din cafeaua fierbinte.
Sarah nici nu se atinse de a ei. Stătea în picioare gesticulând.
Continuă agitată:
-Ţi-l aminteşti pe Mike? Întreba ea zâmbind cu subînţeles în colţul gurii.
-Iubirea vieţii tale? Cum să nu! O tachină Maria, făcând cu ochiul în semn de glumă, revenind imediat la o postură mai serioasă.
-M-a invitat să-l însoţesc! Am ţinut legatura de ceva timp pe e-mail!
Maria făcu ochii mari, semn că nu prea înţelegea, aruncând Sarei o privire iscoditoare.
-Înainte să plec la New York, începu Sarah detalierea, ne-am întalnit de cateva ori, a fost frumos dar rămăsese cam în coadă de peşte, odată cu plecarea mea bruscă, sau cel puţin aşa credeam eu! Am pastrat legătura prin e-mail în tot acest timp, dar nu credeam că vom fi mai mult decât amici, continuă entuziasmată. Nu a dat niciun semn de când m-am întors şi am crezut că are pe cineva, dar aseară, m-a invitat la petrecere ca partenera lui oficială, se bucura Sarah aşteptând din partea Mariei o parere, o reacţie, ca să-şi dea seama dacă greşea sau nu. În materie de bărbaţi, nu avea îndemânare, spunând tot timpul că raţiunea nu facea casă bună cu sentimentele, nemaifiind în stare să judece “ la rece”, dacă i se aprindeau călcâiele. Avea însă un aliat în Maria care îi promise ca îi va da părerea dupa petrecere, dorind întâi să-l observe şi pe Mike, pe care nu-l mai văzuse de mai bine de un an, promiţând totodată că va fi atentă la orice comportament suspect.
Continuara să-şi bea cafeaua, în liniste, fiind incercate de diferite gânduri. Maria şi-ar fi dorit să vină şi Leo la petrecere. Avea emoţii şi teama că ar putea aparea insoţit de alta. N-ar fi suportat. Se scutură de acel gând ca de un gândac scârbos, începand să aleaga, împreună cu Sarah, hainele potrivite pentru eveniment. Dupa multe ore de fâţâieli în oglindă şi defilări demne de podium, fetele găsesc ceva pe gustul lor.
Sarah era foarte mulţumită de combinaţia degajată dar totuşi sexy a pantalonilor negri cu motive metalizate, sofisticate şi a topului vaporos, fără mâneci ce-i punea in evidenţă formele pline, feminine.
Nici Maria nu era mai prejos, deşi la început optase pentru ceva mai casual. Îndrăzni să-şi ofere o ţinută demnă de o prinţesă. Găsi prin dulapul Sarei , abandonată, o fustiţă roz cu volănaşe pe care o asortă unui maieuţ negru, mulat. Mijlocul îi era evidenţiat, de o curea lată cu fundiţă, iar fustiţa ce se oprea în dreptul genunchilor îi dădea o notă de senzualitate. Petrecerea începuse deja de ceva timp, însă ele nu se impacientau, hotarând să-şi faca aparitia puţin mai tarziu, asemeni divelor. Oricum de pe fereastră îi observau în voie pe petrecăreţi şi pe cei care continuau să apară. Maria se uita din când în când în căutarea lui Leo, pentru a nu fi luată prin surprindere acolo, deşi nu ştia nici daca fusese invitat.
Avusese ocazia să aducă vorba despre asta seara trecuta dar nu a facut-o, se gandea ea. Poate nu ştia de eveniment, sau avea deja pe cineva? Cand au vorbit nu i-a lăsat impresia că ar fi implicat într-o relatie şi dupa cum spunea Sarah, conform reputaţiei lui, era celibatarul no. 1, deci nu avea de ce să-si faca griji, nu? Plecă de langă fereastră, în cautarea Sarei, care-şi aplica stangace fardul, nefiind familiară cu obiceiul.
O ajută dupa care deciseră că ar fi timpul să spună şi ele “prezent”.
Se inserase deja puternic, luna îşi revendicase locul pe cer, se vedeau şi câteva stele răzleţe, strălucind. “Noroc că e senin”, isi spunea Maria, gândindu-se la ţinuta ei golaşă.
Muzica se auzea până în stradă, la cateva case depărtare, iar siluetele oamenilor nu se mai distingeau, ca mai devreme la fereastră, din cauza întunericului.
Se formaseră deja grupuleţe, dispersate, în funcţie de relaţii şi cunoştinţe. Maria recunoscu caţiva foşti colegi de liceu, în grupul gălăgios din grădină, dar nu se grăbi să-i salute. Erau trei băieţi ce se agitau în jurul unui keg de bere, făcându-se de râs şi partenerele lor, angrenate într-o discuţie aprinsă, care se opreau din când în când, privindu-i dezaprobator.
Mike le aştepta la intrare, cu pahare de băutură pregătite.
-Era şi timpull! le dojeni el, zâmbind larg, dupa care îşi ceru scuze şi o răpi pe Sarah, trăgând-o după el în mulţime.
Pereţii vibrau pe ritmul muzicii, lumea dansa şi atmosfera era plăcută. Maria se uita la fiecare în parte, recunoscând pe majoritatea din liceu, văzând şi câteva feţe noi. Nici urmă de Leo. “Poate nu vine “ îşi spuse, încercând să nu se întristeze, mergând către un grup de cunoscute, mascându-şi trăirile cu ajutorul unui zâmbet generos. Le imbratisă, simţind emoţia revederii. Găsiră apoi un loc mai ferit pentru a avea ocazia sa se puna la curent cu ce-au mai făcut. Nu se mai văzuseră de caţiva ani, cam de la absolvirea liceulului, de atunci luând-o fiecare pe drumul lor. Fetele povesteau de zor, încântate şi un pic nostalgice, aducând în discuţie vechi întamplări de pe vremea când împreună cu Maria formau o gaşcă. Încerca să păstreze aparenţele, părându-i rău că nu se afla într-o formă mai bună, fiind real interesată de ce spuneau ele dar în acelasi timp simţindu-se distrată din cauza lui Leo. Chiar nu mai putea lua o pauză de la el? se admonesta ea în gand. Se afla la o petrecere, înconjurată de vechi colegi şi prieteni, avusese deja dovada că unii dintre barbaţii neînsoţiţi se interesau de ea, de ce nu se putea relaxa? Nu se simtea deloc în largul ei. Plecând de lângă fete se îndreptă spre ieşire în căutarea Sarei. Avu neplăcuta surpriză să o vadă, undeva în colţul camerei, pe Anna bâţâindu-se ca o nebună, în timp ce-l trăgea dupa ea pe Dave, care era vizibil incomodat. Ştia că nu fusese niciodată un fan al dansului şi-l compătimi.
Grădina era cuprinsă de întuneric şi părăsită. Păşi la întamplare, călcând pe un pahar de plastic abandonat, dar continuă să se afunde în intuneric, identificând cărarea. Îi plăcea răcoarea aceea care-i făcea pielea ca de găină, însă nu era frig, era perfect.
Se departă suficient încat să-şi poată auzi gîndurile, muzica şi gălăgia rămânănd undeva în plan secund. Privi cu drag spre cei ce se distrau înăuntru, plăcând acea atmosferă, dorind să se poata alătura. Îşi îndreptă privirea spre cer, admirand spectacolul celestial dat de stelele căzătoare. Auzi mai multe voci bărbăteşti venind din stradă şi se adăposti după gardul viu, nedorind să fie descoperită. Aceştia trecură în viteză, nerăbdători, vorbind tare şi amuzându-se. Mesajul primit de la Sarah, care o căuta de zor, o determină să intre înapoi în casă, la scurt timp după grupul cel nou, lăsând admiratul stelelor şi al cerului pe altădată.
Sarah o aştepta în hol, făcând semne, agitându-şi mîinile. Se comporta ca şi cum ar fi avut un secret pe care nu-l putea împărtăşi decât într-un loc ferit. Îi şopti decât că are o surpriză şi trebuie să o urmeze negreşit. Radia de fericire, însemnand că Mike o trata bine.
O urmă curioasă, fără să-i pună la îndoială intenţiile. Doar era prietena ei cea mai bună în care avea încredere deplină. Dac-ar fi fost oricine altcineva, n-ar fi acceptat fără mai multe detalii. Îşi facu loc greoi printre neobosiţii care se zbânţuiau, pînă ajunse într-o cameră mai liniştită, unde se găseau barul mobil, o canapea încăpătoare şi o masuta, la care stăteau retrase cateva persoane.
Se trezi trasa intr-un colt, de Sarah, şi îndemnată printr-un gest natural să fie tacută.Toată aceasta secretomanie începând să o calce pe nervi fiind cazul ca prietena ei să vină cu ceva mai concret, ori risca să o piardă. Aceasta indică ceva în direcţia barului şi curând lămuri toată problema. Printre cei ce se serveau, îl zări pe Leo, turnîndu-si în pahar nişte tărie. Era îmbrăcat lejer. Purta o cămaşă albă, simplă, descheiată la primii trei nasturi şi o pereche obişnuită de blugi. Naturaleţea acelei ţinute nu îl deservea, reuşind să-i scoată şi mai mult în evidenţă calităţile, in comparaţie cu cei care arătau ridicol din cauză că se străduiseră prea mult să arate bine. Faţa Mariei se lumină toată într-un zambet. Mulţumi Sarei pentru atenţionare şi se îndreptă spre el, dorind să apară acolo ca din întamplare. [..]

CONTINUAREA

Leo dădu nas în nas cu ea cand se întorse pentru a se alătura grupului cu care venise.
-Wow, ce mică e lumea! rosti ea chicotind satisfăcută încercând să dea impresia că, de fapt, se afla în căutarea băuturii preferate.
-Într-adevăr! răspunse el bucuros, oferindu-se să o ajute.
Pentru a nu fi nevoită să bea cine ştie ce otravă, îl opri pe motiv că nu vede nimic pe gustul ei.
-Partenerului tău nu-i duci nimic? o interogă Leo pentru a şti dacă venise însoţită.
-Am venit cu o prietenă care a băut deja destul! Glumi ea dând de înţeles că era liberă ca pasărea cerului.
Fericit de raspuns, înghiti ce se mai afla în pahar, dintr-o mişcare.
-În acest caz, îmi acordaţi un dans, tânară domniţă? rosti întinzand braţul asemeni celor din înalta societate.
Maria îi facu jocul executand o reverenţă în semn de acceptare, înclinandu-şi bustul apetisant.
Frumusetea ei fusese observata de Leo, care o mânca din priviri, dar şi de ceilalţi pretendenţi, ce urmăreau cu invidie întreaga scenă. Lumea începuse deja să şuşotească, vazând apropierea nefirească dintre cei doi. Dansau pe o melodie lentă ce-i obliga să-ţi apropie trupurile, miscându-se pe ritmul ei ca doi profesionişti. Majoritatea celorlate cupluri, renunţara la dans, simţindu-se penibile.
Maria habar n-avea ce începuse. Tocmai deschisese Cutia Pandorei, fără să-i pese că toată lumea “bună” era prezentă, inclusiv o mare parte din cele refuzate de Leo, care acum îi deveneau duşmance.
Sarah se bucura de acest dans împreună cu Mike, dar nimeni nu avea habar de ei, cu toţii fiind îndreptaţi spre celălalt cuplu. Cu toate că privirile fetelor erau răutacioase, nici una nu avea curajul să intervină, în afară de Anna.
În scurt timp află şi ea ce se petrecea în cealaltă cameră şi nu rezistă tentaţiei. Îl părăsi pe Dave, “aruncându-l” într-un colţ, ca pe-o şosetă murdară şi plecă pentru a se convinge singură de cele auzite. Acesta răsuflă uşurat, lăsând-o să plece fără a o urma, bucuros că nu mai continua să facă din el o sursă de amuzament.
Melodia era aproape de sfârşite când Anna işi făcu apariţia lângă cei doi. Îl plăcea, în secret pe Leo, dar ştiind de la inceput că nu avea nici o şansă, nu-l băgase niciodată în seamă, nici macar pentru a face cunoştinţă. De data asta situaţia era diferită. Ar fi facut orice sa-i stearga Mariei de pe faţă acel zâmbet. Trebuia să actioneze cumva. Ajungând lângă ei se adresă Mariei care era undeva deasupra norilor:
– Marry pot să-ţi împrumut partenerul pentru un dans? M-am chinuit toată seara să prind şi eu unul ca lumea dar perechea mea are două picioare stangi, dupa cum ştii! accentuă cu viclenie ultima frază, făcând aluzie la fostul iubit al Mariei, Dave.
Fără a-i spune un cuvant, aceasta se îndepartă de Leo, făcând un gest spre Anna prin care se înţelegea că era de acord şi o îndemna să-i ia locul.
Sângele îi clocotea şi inima îi bătea spărgându-i pieptul, în timp ce-şi imagina că îi frange Annei gatul, răsucind şi trăgând, dislocându-l de corp într-o clipă, ca şi cum ar face-o unui porumbel, lăsându-i trupul să se zbata în zvîrcoliri eterne. O ura. Pînă acum o tolerase, îi găsise şi scuze, dar asta era prea de tot. Privirile celor din jur, aţintite asupra ei, parcă începeau să-i ardă pielea şi camera se micşora, sufocand-o. Se grăbi spre ieşire abţinându-se din greu să nu izbucnească în lacrimi. Nu mai privi înapoi, dar îşi dorea în adancul sufletului să audă paşii lui Leo, urmând-o. Nu auzi nimic decât propriile bătăi ale inimii, spărgându-i timpanele.
Privi înapoi şi o văzu pe Sarah alergând spre ea. Se adânci în braţele ei lăsându-şi lacrimile să curgă in voie, şiroind, distrugîndu-i machiajul iar spasmele rupîndu-i pieptul. Dupa ce se linişti, işi şterse faţa şi o convinse pe Sarah să se întoarcă la petrecere, în ciuda insistenţelor acesteia de a o conduce acasa.
Începu să păşească pe aleea îngustă, întunecată, fără să-i pese peste ce ar fi călcat, de data aceasta, fie el doar un pahar de plastic, o cutie de bere. Nu mai conta.
–––––––––––––––––––––––-

Parcul nu era foarte departe. Pasii ei o conduceau fara sa vrea in acea directie. Din capatul strazii, se zareau deja felinarele de la intrare. Gardul era inconjurat de multe luminite dispuse la distante mici una de alta, foarte utile pentru cei ce preferau plimbarile nocturne. Copacii din interior erau impodobiti cu lumini, asemeni brazilor de craciun, oferind un sentiment de siguranta si totodata familiar. Mai avea de mers pana la locul ei de suflet, dar oricum nu se grabea, urmand cararea bine luminata cu pasi mici. Se simtea tradata si umilita, ca un personaj dintr-o scena de teatru, care nu avea posibilitatea sa schimbe scenariul sau sa-si aleaga rolul, fiind obligat doar sa-si joace partea. Si-l jucase cu siguranta, isi spunea, gandindu-se la fetele acelea schimonosite, avide de situatii jenante, pe care le lasase atat de satisfacute. Anna era totusi ceva cu care se obisnuise, intrecuse orice limita, de data asta, dar parca nu era asa greu de crezut. Mai greu de de crezut era, ca dupa cele intamplate, ea hoinarea singura, prin parc, iar el era in ghearele viperei. Nici macar nu-i pasa ca nu mai e acolo, ce dezamagire.
Luna era tot unde o lasase mai devreme si o privea cu bunatate, revarsandu-si razele spre ea, ca o veche prietena. Stelele ardeau pe cer, mai multe la numar. Maria le mustra in gand pentru ca ii indeplinira dorinta de mai devreme, cand isi dorise atat de mult sa-l vada. Lacul era calm si clar, dar intunecat asemeni sufletului ei. Cateva broscute tineau concert, oracaind, fiind unica sursa de zgomot ce tulbura mutenia parcului. In lipsa lor si-ar fi putut auzi pana si propria constiinta.
Ramase asa o vreme, gandindu-se, cat de mult se inselase in privinta lui Leo. Credea ca se crease intre ei o legatura, chiar daca nu se stiau asa bine, putea sa jure ca o simtise si el. Insa nu avea pe cine sa invinovateasca, decat pe ea, pentru ca se lasase in voia lucrurilor, permitandu-si sa viseze cu ochii deschisi, convinsa ca vede in el tot ce si-ar fi dorit, totul sub imperativul dorintei de a iubi si de fi iubita. Probabil ca interventia Annei a fost si ea buna la ceva, aratandu-i adevarata fata a lui Leo, caruia nici nu i-a pasat, cand a vazut-o plecand. Poate chiar era afemeiat. Asta ar explica totul. Poate chiar ii convenea ca ramasese cu noua lui prada, care ii picase singura in poala, ca de nicaieri.
Ingheta de spaima, simtind fiori reci strabatandu-i spatele cu o viteza ametitoare, cand isi dadu seama ca nu mai era singura. Cineva se aseza pe iarba, undeva in dreapta, privind spre lac asemeni ei. Reusea sa-l vada decat partial cu coada ochiului. Nu-si putea da seama daca era in pericol, dar numai gandul la aceasta posibilitate o paraliza. Simtindu-se vulnerabila si fara aparare, se gandi ca singura persoana care stia de unde s-o ia, era Sarah.
Incerca sa se ridice descoperind ca intreg corpul nu o mai asculta, frica de necunoscut transformand-o intr-o victima sigura. Mainile tremurande nu puteau tasta nici macar un S.O.S., pe telefon, pentru a-i da Sarei de stire ca ceva e in neregula. Dadu totusi sa fuga, intr-o incercare disperata de a scapa de acel individ, care se ridicase acum, apropiindu-se amenintator. Nu avea sa renunte asa usor, fara sa lupte.
Mari pasul dandu-si seama, ingrozita, ca pantofii nu o ajutau, ranindu-i picioarele. Continua totusi sa mearga, cat putea de repede, dar in zadar. Isi simti bratul strans puternic si oricat s-ar fi zbatut, nu mai putea scapa. Se lupta, incercand sa se elibereze, evitand orice contact vizual, pentru a nu-l lasa sa-i vada ochii inspaimantati. O imobiliza, tinandu-i fata cu mainile, blocandu-i fiecare miscare.
-Maria! Opreste-te! N-am vrut sa te sperii, sunt eu, Leo, incerca el s-o linisteasca, privind-o fix in ochi, constatand ca o bagase in sperieti. O trase la piept, strangand-o tare, afundandu-si fata in parul ei bogat. Ea se zbatea, batandu-l cu pumnii in piept, lovind fara putere.
-Te-ai mai linistit? ii sopti incet la ureche .
-Sa nu-mi mai faci asta niciodata! Striga ea cu putere, desprinzandu-se din bratele lui.
-Imi pare rau! N-am vrut! Se scuza el, luand-o de mana.
-Nu m-atinge! Sari ca arsa, respingandu-l, dar ramand cu fata spre el. Parfumul ei il excita. Simtea si acum prospetimea frunzelor de menta amestecate cu notele discrete de iasomie, invadandu-i trupul. Se agita, din cauza tacerii lui, devenind si mai atragatoare.
Reusi in cele din urma sa o convinga sa-l urmeze pana la o banca. Se aseza in capatul opus, intorcandu-i spatele.
-Tot mai esti suparata? Ti-am spus ca nu a fost intentia mea sa te sperii, mi-am cerut scuze….incepu el.
-Da, mai sunt. Raspunse ea categoric.
-Dac-ai sti de cand te caut….De ce ai disparut asa subit? Intreba el mirat.
-Pentru ca nu aveam de ce sa raman, replica ea acid.
-Credeam ca te simteai bine. Eu unul ma simteam. Apoi, dupa ce am terminat dansul cu prietena ta, te-am cautat, dar disparusei, se justifica Leo.
-Nu e prietena mea, raspunse Maria, intorcandu-se cu fata, fara a oferi alte detalii. Leo nu mai intelegea nimic.
-Stai putin, nu ai spus ca ai venit cu o prietena? intreba el incurcat.
-Da, dar aceea nu era ea, il lamuri Maria. Fata lui se lumina, intelegand totul.
-De ce nu ai spus nimic? intreba Leo simtindu-se vinovat.
Maria il privi tacuta. Machiajul ei se mai putea distinge inca, dar dupa urmele scurse de mascara, uscate pe obraji, se putea observa ca a plans. Cu un gest tandru ii sterse urmele si nu mai insista in aflarea raspunsului, vazand ca subiectul o deranja.
Incepand sa faca glume, ii readuse zambetul, facand-o sa uite orice suparare. Desi trecuse cu mult de miezul noptii, Maria nu avea somn, ar fi stat parc pentru totdeauna, dorind sa inghete acel moment in timp. Privindu-l in timp ce se straduia s-o inveseleasca, era fascinata de zambetul lui si ar fi dorit sa mai simta imbratisarea bratelor puternice, incercuind-o, sau atingerea fina a buzelor lui, pe care o cunoscuse cand ii soptise mai devreme la ureche. Valul de caldura ce o cuprindea, o mistuia incet, incepand sa o doara din cauza dorintei, fiecare particica a corpului. Tanjea dupa o mangaiere, o atingere, un sarut.
Nu avea de unde sa stie ca si el isi dorea la fel de mult sa o simta aproape. Ar fi vrut sa-si plimbe mainile prin parul ei frumos, sa-i poata saruta buzele, care-l starneau prin senzualitatea lor, sa-i cunoasca fiecare detaliu ar trupului perfect si feminin, sa-i ofere senzatii nebanuite . Incepea sa simta mai mult decat atractie fizica pentru faptura aceasta plapanda, numita Maria, care-si facea loc incet dar singur in inima lui. Descoperea si dorinta de a-i oferi protectie, de a o sti in siguranta ferita de tot ce este rau. Incepuse sa se indragosteasca. Lua in calcul chiar si posibilitatea de a fi impreuna cu ea, in ciuda trecutului sau trist, care il impiedicase de multe ori sa se mai apropie o femeie. Inima lui inchisa de mult timp, pentru a evita astfel de apropieri, incepea acum sa se deschida, primind-o pe Maria in interiorul ei.
Mai erau cateva ore bune pana la aparitia zorilor dar racoarea noptii deveni insuportabila, cauzand Mariei un vizibil disconfort. Leo se oferi sa o conduca acasa regretand in sinea lui ca trebuiau sa incheie aceasta seara frumoasa, dar nu si-ar fi iertat sa o vada racita a doua zi!
Ajunsera imediat la masina parcata aproape de intrarea in parc. Caldura placuta din interior o ajuta pe Maria sa-si revina. Soseaua era pustie. Luminile intalnite la tot pasul aveau ceva magic.
Stiind ca nu mai avea mult pana acasa, mintea Mariei incepea sa nascoceasca tot felul de ganduri. Se ingrijora fiindca nu stia cum sa reactioneze la despartire. Si-ar fi dorit sa il sarute
dar nu avea curaj, gandindu-se ca ar fi fost mai bine sa o faca el. Dar daca el nu va indrazni s-o faca, se gandi, imaginandu-si cum se isterizase mai devreme, respingandu-l.
Leo parca deja de cateva minute si o privea incantat. Nu indrazni sa o intrerupa, pentru ca atunci totul s-ar fi sfarsit. Si-ar fi spus la revedere si seara s-ar fi incheiat ca si cum n-ar fi fost.
Se intoarse cu fata catre ea, privind-o incontinuu. O atinse cu prudenta pe picior, pipaindu-l usor. Ea nu se impotrivi, desi simtea tot. Mana lui urca indrazneata, atingandu-i coapsa fierbinte. Sanii ei tanjeau dureros de mult sa fie mangaiati. Ii simti respiratia incalzindu-i fata in timp ce mana lui explora neobosita. Dorinta o cuprindea din nou, facandu-i intreg corpul sa geama. Isi apropie fata de a lui, privindu-l fix in ochi, asteptand sarutul mult visat. Buzele lui ramasera suspendate peste ale ei timp de cateva secunde timp in care ea inchise ochii.
Simtindu-si telefonul iesind din buzunar, iar pe el retragandu-se, se mira. Cand ii deschise il vazu tastand ceva, dupa care i-l inmana, zambind. Acela era numarul lui de telefon. Zambi rusinata, dupa care ii spuse la revedere si pleca.
Leo incepu sa aiba indoieli, gandindu-se ingrijorat, ca poate nu procedase corect, dandu-i numarul. Ii vin in minte, fara sa le poata opri, feţe din trecut, ale unor femei. Nu le mai deosebeste una de alta, le vede impreuna, ca si cum ar fi pictate intr-un tablou. Toate au acelasi element comun: au aparut si au disparut din viata lui. Nici acum nu-si explica de ce. Le-a iubit pe toate nespus, dar totusi a fost parasit, pe rand, de fiecare dintre ele. Parasit fara nicio explicatie. Cam dur, nu? Si-apoi cum sa mai ai incredere intr-una?
Te indragostesti, afli tot ce se poate despre ea, ce-i place, ce nu-i place, cum s-o atingi, cum s-o faci sa se simta singura femeie din lume. Citesti carti, te cultivi, o duci in locuri selecte, esti atent fata de ea, si sincer, la cat o iubesti nici nu mai vezi alte femei. Ospatarita e doar atat, femeia care-ti ia comanda si te serveste la restaurant. Femeia aceea care incearca sa te seduca, desi la nici doi metri de ea se afla nestiutorul de barba-su, nu are nici o sansa, e un zero barat.
FEMEIA e doar una, e EA. Cea pentru care ti-ai da viata, cea pentru care ai muri si-ai invnia, numai ca sa n-o lasi singura in lumea asta cruda, dar EA, asa femeie cum este, te injunghie pe la spate cand zici ca ti-e lumea mai draga.
Asta era povestea lui, pe scurt. Nu era un capitol tocmai placut si incercase sa-l lase in urma. De cand s-a mutat aici, acum trei luni, nu se gandise nici macar o clipa la asta. Acum bariera se rupse, de cand a intalnit-o pe Maria.
Isi dorea din tot sufletul sa nu devina si ea doar o figura pictata intr-un tablou, de care sa-si aminteasca, poate, cand va fi batran si singur. Pentru ca, isi spunea el, nu va mai iubi pe nimeni, daca si EA il va parasi.
Tot ce stia acum, era ca va incerca sa o faca sa se simta asa cum o vedea el, speciala. O dorea prea mult ca sa renunte. Ii intrase in suflet si se cuibarise acolo, prea adanc ca s-o mai poata nega. Poate acesta era destinul, ii fusese dat sa sufere in trecut ca sa se poata bucura acum. Nici el nu mai stia ce sa creada, spera doar sa nu se intample ca si cu celelalte.
Isi amintea, in timp ce urca scarile casei sale pustii, ce amarat a fost cand a gasit biletul acela, in care i se povestea, vag, ca era parasit. L-a citit si recitit, sperand ca mesajul sa fie altul, dar de fiecare data se lovea de adevarul dur, Emma il parasise.
Dupa ea nu a mai indraznit nici sa spere intr-o relatie. A respins in stanga si-n dreapta femei din toate clasele sociale, casatorite sau necasatorite, de la sotii de prim-ministri, care avusesera ocazia sa-l cunoasca prin intermediul tatalui sau, om de afaceri, pana la profesoare de colegiu. Nu mai avea curajul sa se apropie de o femeie, nici macar pentru a-si satisface poftele carnale. Durerea de a fi parasit, desi nu ar fi fost cazul, inchisese in el dorinta, ca si cum ai apasa un intrerupator.
Acum apare Maria, in viata lui, ca o printesa desprinsa din povesti. Frumoasa din cale-afara, dar inteleapta si rationala.
Se joaca cu mintea lui, inconstient, cum numai ea poate s-o faca, si curand se trezeste indragostit!
“Ce dracu m-a apucat?” Sari el, ca oparit, din fotoliul in care era tolanit. “O iubesc? Dar cum as putea? O stiu doar de cateva zile!”, incerca el sa se convinga ca nu mai era capabil sa aiba astfel de sentimente. Dar imaginea ei continua sa-i fie intiparita in minte. Inchise ochii si-i vazu chipul, recunoscand dorinta din ochii ei, cand a crezut ca o v-a saruta.
Merse la cabinetul cu bauturi fine, care fusese adus la dorinta tatalui sau, pentru cand avea sa-l viziteze, si turna o portie generoasa de whiskey. Lua prima inghititura, schimonosindu-se din cauza arsurii, urmatoarele anesteziind zona.
Taraitul telefonului ii intrerupse sirul gandirii. Un amic il invita sa-l insoteasca intr-o deplasare week-endul urmator. Accepta imediat sperand ca distanta de Maria, pentru cateva zile, s-ar putea dovedi benefica.
Inghiti cu repeziciune restul bauturii si merse la culcare vizibil tulburat.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
INTOARCEREA ACASA

Si-au luat la revedere de la padurar si au pornit la drum, putin dupa orele 10:00. Drumul era lung, dar de data asta Maria simtea ca se apropie prea repede de casa. Cuibarita la pieptul lui, ascultand fiecare bataie a inimii, simtea legatura invizibila dintre ei. Parca il cunostea de o viata si nu-i venea sa creada ca in sfarsit nu mai era singura. Avea pe cineva , sufletul ei pereche. Aceleasi sentimente il incercau si pe Leo, insa nu le putea simti pe deplin, fiind umbrite de amintirea iubirilor trecute. Faptul ca ar putea sa treaca din nou printr-o despartire dureroasa, ii sfredelea mintea, intunecandu-i sufletul.
Focul iubirii ardea in sufletul lui, asemeni unui foc de tabara. Spera doar sa fie mai puternic decat teama care il insotea, pentru a se putea bucura de experienta dragostei impreuna cu Maria.
O admira, jucandu-se cu o suvita din parul ei auriu. Astfel se putea convinge ca era adevarat. Chiar se afla in bratele lui. Ii simtea moliciunea parului, parfumul, caldura corpului. Adormise. Urmarindu-i respiratia calma, se lasa cuprins de starea aceea de liniste care se revarsase asupra lor, de ziua trecuta cand s-au sarutat. În scurt timp adormi şi el.
Cand se trezi descoperi ca era dupa amiaza, se afla asudat si dezorientat. Maria ar fi trebuit sa fie langa el, dar locul din stanga era gol. Descoperise asta cand se foia prin pat si nu intelegea de ce avea atat de mult loc.
Crezand ca era prin bucatarie, o striga. Nu primi niciun raspuns inapoi. Ciudat. Nu-i statea in fire sa nu raspunda chemarii lui, chiar daca s-ar fi spalat pe dinti sau mai stiu eu ce, tot ii dadea un semnal. Era un fel de intelegere a lor.
Pana la urma se vazu nevoit sa se ridice si sa o caute mai bine, avea nevoie de ea si nu suporta sa-i simta lipsa. Asta ii cauza un foarte mare disconfort.
Cobora la parter, frecandu-se la ochi, obosit. Dormise cam mult si acum se resimtea. Stia el ce l-ar fi adus pe linia de plutire! Mai bun ca orice aspirina : o partida buna de amor cu Maria. Dar ia-o de unde nu-i. Continua sa o strige dar la fel, niciun raspuns. Merse pana la urma in bucatarie si isi turna apa intr-un pahar mare. Il bau pe tot dintr-o rasuflare si parca incepea sa-si mai revina. Trebuia sa isi ia un tricou, simtea racoarea serii cum ii zgribuleste pielea. Oricum trebuia sa dea o raita prin parc, sa vada daca nu cumva iubita lui, hranea ratele si uitase notiunea timpului. Acolo era primul loc in care se gandea sa o caute. Locul lor care pastra atat de multe amintiri, dintre care unele bune, unele mai putin bune. Dar nu mai conta acest aspect acum, important era ca toate acestea le-a sudat relatia si i-a adus impreuna.
Daca nu va da de ea in parc, isi spunea Leo in minte, mai putea apela la Sarah.
Urca inapoi in dormitor ca sa se imbrace. Deschise usa dulapului grabit, dar cand se uita inauntru intepeni. Se uita mirat si nu intelegea sau nu vroia sa priceapa. Nici nu putea sa conceapa asa ceva.
Hainele Mariei disparusera. Nu mai era nimic de-al ei! Nici macar o idioata de esarfa!
Incepu sa rascoleasca camera din priviri, cautand indicii. Nimic din ce se afla acolo nu ar fi dat impresia ca locuieste si o femeie in acea casa. Imposibil asa ceva! Leo era inmarmurit si in acelasi timp se temea de ce avea sa mai descopere, dar trebuia sa continue. Dadu buzna la baie si observa ca lipseau si peria, fardurile, parfumul.
Trebuie sa existe o explicatie isi spunea el in gand, dar simtea ca isi iese din minti. Avea figura inclestata si pumnul incordat, cu ajutorul caruia reusi sa spulbere spuma de ras, lamele si gelul de par, dintr-o lovitura. Zgomotul facut de ele cand au atins gresia, i-au zgariat timpanele, agravandu-i durerea de cap, innebunindu-l.
Reveni in dormitor, agitat, rascolind totul, ridicand cearseaful, pernele, aruncandu-le fara a se uita unde. Se afla in cautarea a ceva. Avea nevoie de un raspuns, merita un raspuns.
Se gandi sa o sune pe Sarah. Ea trebuia sa stie ce se intamplase. Merse la noptiera sa ia telefonul si observa deasupra lui un biletel suspendat. L-a desfacut imediat si incepu sa citeasca lacom randurile. Abia incepea sa priceapa ce are in fata ca auzi un claxon in fata casei, foarte persistent.
Parea ca cineva il chema afara. Impaturi biletul la loc, il baga in buzunar si merse la fereastra. Se auzi din nou acel claxon, strident.
Cand deschise ochii observa ca ajunsera deja in dreptul casei lui, iar Mike cloxona, avertizande un biciclist ca se departase cam mult de marginea carosabilului.
In bratele lui torcea linistita Maria. Ii saruta lobul urechii, incercand sa o trezeasca cat mai bland. Ea nu fusese deranjata de zgomot si inca mai dormea dar in curand trebuia sa-si intrerupa somnul.
Rasufla usurat cand realiza ca a fost doar un vis urat si nimic din toate acele lucruri nu se intamplasera in realitate.
Se petrecusera decat in mintea lui obosita de acest vals nebun, pe care il “dansa” fara sa vrea cu teama de a continua relatia abia inceputa, cu Maria. Motivele erau evidente, fiindca nu-si putea imagina o despartire, a nu stiu cata….
Iar Maria era fiinta dragalasa, inocenta si senzuala, care se pare ca gasise pe undeva cheia cu care ii putea deschide din nou inima pe care o credea deja inghetata pe vecie. Pentru ea ar fi facut orice si simtea ca totusi va fi bine. “Trebuie sa fie!” isi repeta el intruna, imbarbatandu-se. “Maria nu e ca celelalte. Ea e Aleasa! Cu Ea nu are cum sa mearga prost! “ Si nu gresea cand isi spunea aceste lucruri. Maria il iubea enorm si isi dorea o viata alaturi de el. Nu l-ar fi parasit niciodata.
Oare ce ar fi facut daca s-ar fi gasit in acea situatie? Deja simtea ca isi pierde mintile din cauza unui vis. Nici nu indraznea sa-si raspunda la acea intrebare, desi in subconstient, se intreba mereu.
El stia semnificatia acelui vis, pentru ca traise experienta de cateva ori. Nu se putea pacali asa usor. Incepea tot mai mult sa se teama de evolutia relatiei lui cu Maria si starea de neliniste il afecta si in somn. Nu stia ce sa faca, ar fi vrut sa aiba puterea sa se departeze cand inca mai putea, dar era imposibil. Maria era pentru el ca un drog, o respira. Nu avea cum sa mai renunte la ea, chiar daca asta insemna ca va suferi din pricina ei candva in viitorul mai apropiat sau mai indepartat.
Isi lua la revedere de la ea, sarutandu-i bland obrazul si soptindu-i la ureche ca o va suna. Isi scoase bagajul din portbagaj si incepu sa urce treptele de la intrare, dupa ce-si lua inca o data ramas-bun de la grup.
Pe masura ce inainta, simtea ca pasea in acel cosmar, de mai devreme: totul era steril, mobila, tapetul, designul interior, duceau o lipsa crasa de “atingerea” unei femei.
Se simti parasit si izolat. Nici nu mai indrazni sa urce pana in dormitor, gandindu-se ca si acolo era la fel. Arunca bagajul pe podea si merse direct la bar. Isi turna niste whiskey si se tolani pe fotoliu, trist.
Retraia scena din vis cu biletul. Desi claxonul lui Mike il trezise inainte de a-l citi, stia deja ce continea. Era acelasi mesaj, stereotipic, pe care il primea de fiecare data, cand femeia din viata lui il parasea.
Nu-si putea explica totusi, de ce fiecare femeie din viata lui, reusise sa compuna acelasi mesaj! Asta ramasese un mister nedezlegat, la fel si motivul pentru care ramanea singur.
Un ciocanit familiar in usa, reusi sa-l scoata din starea proasta in care se gasea. Merse sa deschida si constata ca tatal sau se decisese sa-i faca una din vizitele neanuntate si rare cu care se obisnuise.
Se imbratisara scurt si il invita sa se aseze. Il servi cu un pahar din bautura lui preferata si se aseza din nou pe fotoliu, curios de vizita. Tatal sau venea foarte rar la el, trebuia sa fie ceva serios.
Incepu sa-l “descoasa”, cu intrebari directe. Nu mai suporta inca un mister in acel moment. Daca avea ceva sa-i spuna, trebuia sa o faca fara a se juca in jurul subiectului. Raspunsul pe care il primi il mai linisti oarecum. Nu era nimic grav sau serios. Avea doar niste afaceri in zona si a profitat de prilej ca sa-l vada.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

EPISODUL XVII
Dosarul

Era o zi obişnuită de lucru. Biroul era un pic neîncăpător, la acea oră, pentru că dimineaţa se adunau cu toţii în biroul lui, se puneau la punct fiecare cu noutăţile şi discutau planul de bătaie.
Meseria de şef poate fi uneori extenuantă, dar el se obişnuise şi pentru că o făcea cu pasiune, aproape că nici nu mai simţea greutăţile.
Colegii erau oameni de încredere. colectivul sudat, format din profesionişti. Erau toti un numitor comun, o adevărată „armă”. Din acest motiv, toate eforturile depuse îşi atingeau scopul mai devreme sau mai târziu.
Cazul la care lucra asiduu, de mai bine de un an începea să prindă contur. Era hotărât să-l închidă cât mai curând. Aruncă o privire fugitivă spre plicul galben, asezat deasupra teancului de dosare de pe birou.
„Asta e cheia. Trebuie să fie!” îşi spuse cu hotărâre în gând.
Informaţiile pe care le conţinea erau o piesă dintr-un puzzle uriaş, a carei imagine o întrezărea. Mai era nevoie doar de dovada solidă, măcar una şi gata! Putea să-şi ia gândul de la încă un nemernic care se crede semi-zeu pe pământ.
Îşi concentră atenţia asupra oamenilor din faţa lui, ascultând ce avea de spus fiecare, apoi îi desemnă la posturile lor cu indicaţiile specifice.
Reveni la birou, gânditor, contemplând din nou plicul. Ştia că nu a ajuns cu uşurinţă la el. Câtă muncă s-a depus până a ajuns la el pe birou şi riscul acelui om, care putea plăti cu viaţa! Se simţea dator faţă de el, îi admira curajul şi era convins că îi va răsplăti eforturile.
Oricum plicul constituia doar o amintire, a ceea ce însemna de fapt, pentru că informaţiile preţioase nu se ţin aşa oriunde. Ştia foarte bine că cu cât aveau mai puţine persoane acces la ele cu atât erau mai în siguranţă, şi informaţiile şi ei.
Îl ţinea acolo pe birou pentru a-şi aminti în fiecare zi că este aproape, că sunt oameni care îşi riscă viaţa pentru asta. Ştia şi el cât e de dificil e să te duci acasă, să-ţi priveşti soţia în ochi şi să-i vinzi gogoşi despre cum a fost la servici şi ce s-a mai întâmplat. Dar eşti obligat să o faci, ca să o ştii în siguranţă. „Ceea ce nu ştie nu poate s-o rănească” era sintagma care îl ajuta să treacă mai departe. Meseria de spion e dificilă în sine, dar când mai adaugi şi familia, deja se complică lucrurile.
„E foarte complicat, dar totuşi ai norocul să faci ce faci în orele de serviciu şi apoi ştii că seara îi vei revedea, vei putea să-i strângi în braţe.” se gândea el.
„Dar cei care pleacă în misiune, ei ce să mai zică? Ei de ce să se plângă mai repede? Că îi este teamă să nu fie descoperit şi linşat în toiul nopţii sau de teama că la întoarcerea acasă, îi va plânge copilul în braţe, fiindcă nu-l va mai recunoaşte?”
Se consola cu ideea că nu mai era mult, până când va avea toate dovezile necesare, pentru a-l prinde pe nemernic pentru totdeauna.
Dacă dezvăluirile sursei erau adevărate, atunci aveau de-a face cu un adevărat monstru. Nu putea să nu şi-l imagineze întâlnind-o pe stradă pe fiica sau pe soţia lui. Era un scenariu de groază numai dacă ar fi ştiut că au trecut unul pe lângă altul. Numai gândul că în acea fracţiune de secundă împărţise aerul cu ele, îi făcea greaţă. Spera doar să îl poată prinde înainte de a mai face altă victimă.
Luă un dosar din teancul de pe birou şi începu să-l frunzărească. Poate îi va veni o idee. Ceva.

16 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: In excursie « Icepickk's Blog
  2. Trackback: Va mai amintiti? « Icepickk's Blog
  3. Trackback: Gheorghe si balaurul « Icepickk's Blog
  4. Florina
    Apr 25, 2012 @ 19:35:46

    Buna,
    Foarte frumos Florina!
    Cristina Vasilescu,pooooop

    Răspunde

  5. Gnowee
    Feb 12, 2012 @ 14:33:06

    Mi-a placut si partea asta. Ar trebui sa faci ceva cu ce ai scris pana acum, ar fi pacat sa ramana doar o pagina pe blog. Te pricepi la asta🙂

    Răspunde

    • icepickk
      Feb 12, 2012 @ 16:03:31

      Multumesc mult! M-am interesat si eu de publicare ( sunt ceva costuri) dar inca mai trebuie scris, am decat 60 de pagini…vreau sa scriu vreo 200. Mai am😀 Dar cu siguranta voi face tot posibilul sa il public!

      Răspunde

  6. Gnowee
    Feb 06, 2012 @ 23:05:52

    Te-ai oprit cand devenea mai interesant😀 Chiar m-a prins povestea, frumos. Exista si o continuare?

    Răspunde

  7. allexxxya
    Ian 26, 2012 @ 17:50:25

    Foarte frumos! Eu zic ca esti pe drumul cel bun!

    Răspunde

    • icepickk
      Ian 26, 2012 @ 20:09:59

      Multumesc! din pacate ( sau nu), sunt ultimul an la master si am luat o pauza de la scris pentru a ma pregati, plus si alte probleme , m-au impiedicat sa continui romanul…dar il voi relua cu siguranta:)

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Generare trafic

GenerareTrafic.ro - Trafic marit 100% si GRATUIT

coffee

OnePlusYou Quizzes and Widgets
Created by OnePlusYou

LinkWeb

 Director Web Romania - LinkWeb.ro - Adauga si site-ul tau

Ziarul toate blogurile

Ziarul

RSS Flux necunoscut

  • A apărut o eroare, probabil feed-ul s-a stricat. Încearcă mai târziu.

Zombie apocalypse survivor

64%

Created by OnePlusYou -

%d blogeri au apreciat asta: