Un ateu se plimba prin padure, minunandu-se de frumusetile naturii. La un moment dat, omul aude in spatele lui zgomote. Cand se intoarce, vede un urs mare si flamand. Ingrozit, ateul o ia la fuga, urmarit indeaproape de urs.
Simtind ca oboseste si ca nu mai are sanse, ateul striga:
– Doamneeee!
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita, o lumina se revarsa din cer, si se auzi o voce:
– Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata Creatia Mea pe seama intamplarii cosmice… Vrei acum sa te consider credincios si te salvez?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
– Daca nu poti sa ma consideri credincios, poate ai reusi, intr-un fel, sa devina ursul crestin?
– Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul isi impreuna labele din fata si spuse:
– Doamne, binecuvanteaza aceste bucate… Amin!
Icepickk's Blog 
Comentarii recente